Comentarii la: Presa pe intelesul lui Silviu http://aurel.iasicastiga.ro/?p=271 Blog Aurel Dobasu Thu, 09 Sep 2010 01:46:18 +0000 http://wordpress.org/?v=2.6.3 de: Bogdan http://aurel.iasicastiga.ro/?p=271#comment-36 Bogdan Mon, 08 Feb 2010 20:44:49 +0000 http://aurel.iasicastiga.ro/?p=271#comment-36 Fiecare dintre noi avem anumite ticuri verbale. Eu, spre exemplu, nu reusesc sa scap de cuvantul “baobab”. E un copac cu trunchiul moale, fibros si umed. Ma rog, asta sa fie cel mai mare pacat al meu. Insa a inceput sa ma amuze sa descopar si ticurile verbale ale altora. Mai ales cand se manifesta si in scris. Pentru ca postez acest mesaj pe blogul lui Aurel, ar fi lipsit de "bun simt" sa nu cinstesc si gazda. Am observat, in timp, ca un cuvant care se repeta mereu in textele lui este chiar cel pe care l-am folosit eu cateva randuri mai sus. Exact, despre “bun simt” este vorba. “Observatie de bun simt”, “reactie de bun simt”, “ar fi fost de bun simt daca”, “macar din bun simt ar fi trebuit”, “sfideaza bunul simt”, "elementarul bun simt" etc.. Bunul simt, bunul simt... Expresia asta imi aduce aminte de un vis pe care l-am avut odata. Se facea ca eram cu sotia la un fel de mare eveniment monden al Iasului. Plin de lume buna si pestrita, vedete si gura-casca, tinere talente, oficialitati si fursecari. Ma dureau picioarele ingrozitor de la reumatism si ma gandeam sa merg acasa sa ma frec cu spirt, cand am auzit expresia aceea inconfundabila, din gura unui batranel robust si adus de spate: “Omule, intelege-ma ca nu am acuma. Dar ti-i dau, sigur ca ti-i dau. Doar stii ca nu-s eu ala care sa ramana cu obrazul patat! Ce naiba, te credeam mai de bun simt”. Am imbatranit cu totii, mi-am zis... Iaca, au trecut trei zeci si sapte de ani de atunci. Fiecare dintre noi avem anumite ticuri verbale. Eu, spre exemplu, nu reusesc sa scap de cuvantul “baobab”. E un copac cu trunchiul moale, fibros si umed. Ma rog, asta sa fie cel mai mare pacat al meu. Insa a inceput sa ma amuze sa descopar si ticurile verbale ale altora. Mai ales cand se manifesta si in scris.

Pentru ca postez acest mesaj pe blogul lui Aurel, ar fi lipsit de “bun simt” sa nu cinstesc si gazda. Am observat, in timp, ca un cuvant care se repeta mereu in textele lui este chiar cel pe care l-am folosit eu cateva randuri mai sus. Exact, despre “bun simt” este vorba.

“Observatie de bun simt”, “reactie de bun simt”, “ar fi fost de bun simt daca”, “macar din bun simt ar fi trebuit”, “sfideaza bunul simt”, “elementarul bun simt” etc..

Bunul simt, bunul simt… Expresia asta imi aduce aminte de un vis pe care l-am avut odata.

Se facea ca eram cu sotia la un fel de mare eveniment monden al Iasului. Plin de lume buna si pestrita, vedete si gura-casca, tinere talente, oficialitati si fursecari. Ma dureau picioarele ingrozitor de la reumatism si ma gandeam sa merg acasa sa ma frec cu spirt, cand am auzit expresia aceea inconfundabila, din gura unui batranel robust si adus de spate:
“Omule, intelege-ma ca nu am acuma. Dar ti-i dau, sigur ca ti-i dau. Doar stii ca nu-s eu ala care sa ramana cu obrazul patat! Ce naiba, te credeam mai de bun simt”.

Am imbatranit cu totii, mi-am zis… Iaca, au trecut trei zeci si sapte de ani de atunci.

]]>