Petre Roman primar de Iasi

La inceputul lui 1990 neocomunistii promovau puternic un banc menit sa glorifice calitatile manageriale ale premierului Petre Roman. Iata bancul:

“vine un amarit la Roman si-i spune.

- domnu prim-ministru, nu mai pot trai de saracie. Am nevasta, 5 copii, o casuta cu doar 2 camere si-i greu, simt ca ma sufoc.

Imediat Petre Roman il invata:

- ai vaca?

- da

- bag-o si pe ea in casa

- cum adica?

- baga vaca in casa si vii la mine peste o saptamina.

Dupa 7 zile apare iar amarasteanu.

- Domnu prim-ministru, e de belea. Chiar nu mai pot.

- Stai asa ca te rezolv. Ai porc?

- Da

- Baga-l si pe el in casa

- cum sa bag porcul in casa?

- baga-l cum iti spun eu si vii iar la mine peste o saptamina.

Dupa alte 7 zile vine amarasteanul si mai suparat.

- domnu prim-ministru, chiar nu mai e de trait

- lasa ca te ajut eu. Ai bagat animalele mari in casa?

- da

- ei, acum scoate si vaca si porcul afara.

Dupa inca o saptamina vine iar amarasteanul la Petre Roman. De data asta era fericit nevoie mare.

- domnu prim-ministru, sa-ti dea Dumnezeu sanatate, acum e bineee.

Cam asta a fost sentimentul pe care l-am simtit zilele trecute cind a venit in Iasi un prieten bun plecat din tirg de peste 10 ani. A facut un tur al orasului si apoi a concluzionat: “da, s-au schimbat multe cladiri, dar strazile tot proaste au ramas”. Am dat sa protestez – “DE CE SPUI ASA, S-A INVESTIT MASIV” (va dati seama, eu sa-l apar pe “incoruptibilul” Nichita), dar mi-a taiat-o imediat: “uite Pacurariul, tu nu vezi? e ciuruit ca-n Bosnia”

Atunci am realizat cit de multe gropi sunt pe, probabil, cea mai circulata artera pentru cei care intra in Iasi. Eu m-am obisnuit cu gropile, am ajuns chiar sa  invat unde e fiecare si sa le ocolesc automat, dar cine intra prima data in Iasi se izbeste brutal de ele. Iar primarul se lauda ca e mare asfaltator (de unde sa traiasca si el daca i s-a redus salariul cu 15%).

DAR PRINCIPALA PROBLEMA E CA NE INVATAM ATIT DE MULT CU RELELE IASULUI INCIT LE BANALIZAM LA UN MOMENT DAT IN LOC SA INCERCAM TOT TIMPUL SA LE INDREPTAM.

O placeremai rara

Am avut zilele trecute privilegiul de a rasfoi pe indelete bibilioteca unui avocat. Pe linga literatura de specialitate (multora s-ar putea sa li se para interesante astfel de lecturi, macar pentru cultura generala, daca nu si pentru business) am descoperit o sumedenie de  carti bune aparent pentru topit dar, de fapt, surprinzator de interesante. Formata la inceputul anilor 50, biblioteca aceasta cuprinde o sumedenie de relatari ale vremii despre cum construieste si modeleaza Romania socialismul (sa vedeti reportaje despre Iasul anilor 50, 60, in ce maniera absurda coafau comunistii realitatea), cum putea percepe un roman cu acces cit de cit la informatie ce se intimpla in lumea exterioara, si multe altele.

M-a frapat grija comunistilor de a produce tone de beletristica jenant de slaba dar perfect adaptata nevoilor lor. De frica regimului ori din lipsa alternativelor, cine dorea sa citeasca trebuia sa inghita un munte de literatura inutila. Socanta e alaturarea acetui munte de hirtie rispita aiurea cu un alt munte de carti filosofice ori literatura adevarata. Proprietarul bibliotecii la care am avut acces a fost rasverificat de Securitate si ma mir faptul ca a avut curajul de a stringe atitea volume ce produceau indigestie cenzorilor vremii.

Dimpotriva, azi romanii au acces oricind la informatie de foarte buna calitate dar nu mai simt nevoia  de a se forma, de afla. Una – doua fug la Google, nu mai gindesc ei, iau informatia gata prelucrata si ambalata, fara sa se teama ca ar putea fi mintiti grosolan, manipulati abil ori pur si simplu neinformati complet.

Daca as avea puterea administrativa ori politica as organiza adevarate pelerinaje ale iesenilor la biblioteci. Le-as oferi chiar premii, nu doar acces gratuit, numai sa vina sa citeasca. Orasul ae nevoie de oameni instruiti, cultivati. Sunt convins ca in ciuda problemelor economice zeci de mii de ieseni si-ar dori sa rasfoiasca macar un ceas o carte buna, si-ar gasi alinarea in asa ceva.