Să râdem pe seama Top Forbes. Eu sînt mai tare decât al 4-lea “miliardar” al Iaşului

       Ediţia Top Forbes 2010 anunţă că al 4-lea “miliardar” al Iaşului este George Ivănescu. Reproduc mai jos, integral, prezentarea făcută de Forbes apoi vă spun o poveste superhaioasă pentru a fi clar tuturor cât de “după ureche” e făcut măca ro parte din top 500 miliardari.  

 

         ”George Ivănescu 29-30 milioane de euro
34 de ani | laşi
Construcţii
nou
          George Ivănescu este unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri din Iaşi şi un apropiat al lui Iulian Dascălu. De altfel, Build Corp, firma controlată de Ivăneascu, a intrat în ultimul an în topul celor mai importante firme de construcţii din România. Participarea la lucrările de construcţie ale centrelor comerciale Iulius Mall a adus companiei încasări de 77 de milioane de euro. Înfiinţată în 2001, compania Build Corp este deţinută de George Ivănescu în proporţie de 95 % şi de Stela Fodor, directorul executiv al Iulius Group, care are o participaţie de cinci procente în cadrul firmei. Build Corp a fost implicată în ultimii ani în construcţia celor patru malluri ale Iulius Group din Iaşi, Timişoara, Cluj şi Suceava şi construieşte proiectul imobiliar mixt Palas Iaşi. Acesta va cuprinde spaţii de birouri, rezidenţiale, comerciale şi va atrage investiţii totale de 250 milioane de euro. Firma controlată de Ivănescu a achiziţionat în 2006 producătorul de prefabricate Somaco Iaşi şi este unul dintre principalii furnizori din Moldova de materiale folosite pentru construcţia de drumuri şi poduri (grinzi, cadre armate).”

       ************************************************************************

 

       Buuun.Şi acum povestea care arată cât de credibil e topul Forbes, cel puţin în privinţa unora.

       Pe la începutul lui 2007 s-a dus soţia mea la bancă să ia nişte extrase de cont. Şi vede pe uşă un anunţ de licitaţie: o casă era scoasă la vânzare de bancă. Pentru că piaţa imobiliară era în plină urcare, soţia zice: “hai să încercăm şi noi o lovitură”. Ne înscriem la licitaţie şi, la termen, ne prezentăm. Acolo văd că mai erau 3 doritori ai casei respective, printre care şi George Ivănescu. Pe “miliardarul” Forbes îl ştiam din vedere deoarece era contabilul şef al Iulius Mall, omul care făcea plăţile către mine pentru serviciile prestate către Iulius.

     Din vedere Ivănescu mi se părea un tip OK, spilcuit, inteligent. Iar ulterior mi s-a confirmat că aşa şi e (altfel nici nu mai câştiga încrederea lui Dascălu sau a celor din spatele lui Iulian).

     Înainte de licitaţie vine Ivănescu la mine şi-mi spune că el ar vrea să câştige deoarece are casa personală imediat alături şi nu are o intrare auto civilizată. Aşa că poate sunt de acord să mă retrag în schimbul unui comision consistent. Pur şi simplu puteam câştiga bani furmoşi doar pentru că mă înscrisesem la o licitaţie mică (atunci mi-am dat seama ce bani fac unii gen Ghiocel înfingându-se aiurea la licitaţii şi contestând într-una procedurile, punând piedici adevăraţilor câştigători)

      Totuşi, chiar dacă nu îmi frigea buza după casa scoasă la licitaţie iar suma oferită era ademenitoare, l-am refuzat pe Ivănescu şi i-am spus că jucăm corect: cine dă mai mult câştigă licitaţia. Totuşi, ca să-i iau bolovanul de pe suflet, l-am anunţat că dacă voi câştiga eu îi dau cei 300 de mp de care avea nevoie la cota de procent aferentă din preţul de adjudecare.

     Şi începe licitaţia: eu, cu o firmă mică în spate, Ivănescu având în spate, porivit Forbes, o firmă ce construise deja Iulius Mall Iaşi, Iulius Mall Timişoara şi lucra la mall-ul din Cluj. Başca, tocmai cumpărase Somaco şi se pregătea să înceapă şantierul la PALAS. După 2 minute, ceilalţi doi înscrişi la licitaţie au abandonat. Eu cu Ivănescu am continut. După alte 5 minute, “miliardarul” Forbes a renunţat. 

     Şi uite-aşa eu, un mic afacerist am învins ditai “miliardarul”. Iar preţul de achiziţie a fost unul insignifiant pentru orice adevărat milionar demn de apărut în top Forbes.

     Morala e simplă: nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce scrie pe hârtie la Registrul Comerţului e şi adevărat. O fi George Ivănescu patron în acte, dar în realitate altcineva e patron.

     Şi, dacă cei de la Forbes chiar erau deştepţi, verificau ce datorii are Build Corp, dcă restanţele sunt mai mici sau de fapt mai mari decât veniturile, dacă bunurile firmei sunt gajate la bancă sau nu. Atunci cu siguranţă alta ar fi fost evaluarea.

La masă cu Vadim

         Marele familist şi patriot VC Tudor bântuia în week-end, fără familie, prin ungurime. Pacă pentru a fi sigur că va fi remarcat de cât mai mulţi Laszlo şi Gyorgy, Vadim şi l-a tras ca antemergător pe Ghiţă Funar.

         Sâmbătă seară m-am ciocnit de Funar la o plimbare prin Harghita. Iniţial doar mi s-a părut că e el, mai ales că umbla neînsoţit de bodyguarzi. La vreo oră, când ieşeam de la piscina hotelului unde mă cazasem, îl văd pe Funar la recepţie. Mă duc până sus în cameră iar apoi cobor la maşină să mai iau ceva. Şi jos, tot la recepţie, dau peste însuşi VC Tudor. Care se mira în gura mare că nu l-a salutat lumea pe stradă.

        Mă umflă râsul, spre iritarea marilor parioţi, apoi îi dau dracului şi mă duc la ai mei.

        Dimineaţă circul se reia. Coborâsem la masă cu familia când intră Funar. Ţeapăn, de parcă înghiţise o coadă de mătură. Doi slugoi la vreo 60 de ani se reped să-i potrivească scaunul şi să-l complimenteze. Mă şi gândeam că vor relua asenalul de temenele când va apărea VC Tudor, dar imediat a venit elementul de noutate. Se aude în sală imnul naţional: “deşteaptă-te române…”, acoperind fondul sonor ambiental folosit de hotel pentru micul dejun. Mă uit în jur contrariat, personalul de la hotel bufnea de râs pe lângă uşi, iar unul din lingăii lui Funar se repede la un telefon lăsat la intrare, la încărcat. Evident, adoptă o poziţie marţială, semn că sunase El însuşi, stăpânul.

       Dar soţia n-a mai suportat situaţia aşa că am plecat. Aşa că nu mai ştiu cum s-a încheiat circul patrioţilor în inima maghiarimii.

Boc a confirmat ruptura din PDL Iaşi

     Cu vreo săptămână’ înainte de ultima venire la Iaşi a lui Emil Boc s-a inaugurat în fundul judeţului, la Ţigănaşi, o substaţie de ambulanţă. Dat fiind că PDL-ul nu are deloc şi nici nu a avut trecere în mediul rural, deci de aici se pot obţine voturi multe, era de aşteptat ca PDL Iaşi să facă atmosferă. Cu toate acestea a venit doar deputatul Petrică Movilă, în al cărui colegiu se petrecea acţiunea. Restul PDL-iştilor mai răsăriţi şi-au văzut de alte treburi.

     La venirea lui Boc, şefa interimară a PDL Iaşi i-a făcut mereu marcaj. Alături s-au aflat deputaţii Cristina Dobre, Marius Spinu şi Nicu Păduraru. Doar la Prefectură a apărut senatorul Dumitru Oprea dar

1. el nu a fost primit la prezidiu ci trimis în sală, printre ziarişti

2. după semnarea documentelor şi conferinţa de presă nu a fost primit în biroul prefectului, acolo unde totuşi au fost alături de Boc cei 4 parlamentari amintiţi – Popa, Dobre, Spînu şi Păduraru. Nicăieri n-au fost zăriţi Movilă sau Oajdea.

     Păi dacă nici când vine şeful tău pe ţară nu te afişezi alături de el, ce să înţeleagă lumea?  Mai ales că puţini ştiu ce răzbunări au jurat cei 4 muşchetari faţă de Movilă (vinovat încă de partizanat cu Dan Cârlan)  şi Oprea (respins de Popa şi Spînu).

Mihaela Popa vs Dan Cârlan

Am fost un critic acerb al lui Dan Cârlan, considerând catastrofal modul în care a condus acesta PDL Iaşi dar mai ales modul în care a pătimit Iaşul în perioada conducerii sale. Constat însă că se poate mai rău. 4 luni de conducere a Mihaelei Popa mi-a oferit această surpriză neplăcută.
Ca să nu fie o concluzie pur subiectivă am să ofer câteva comparaţii elocvente.

Accesul la banii guvernamentali
Aici Dan Cârlan, cu toate relelele sale, e lider detaşat. De la buget au venit, neplanificate la începutul anului, peste 200 miliarde lei vechi în perioada decembrie 2008 – mai 2010 (deci cât a fost PDL la guvernare după epoca PNL), în timp ce în mandatul Mihaelei Popa (e drept că de doar 4 luni) nu a venit nimic. “Iaşul are un avocat foarte bun în Dan Cârlan”, spunea în martie 2010 Emil Boc. Nici un şmecher de la PDL Bucureşti ori vreun ministur n-a făcut o declaraţie similară despre Mihaela Popa.
Aparenta scuză a Mihaelei că e doar de puţin timp şefă şi n-a avut când să aducă bani e contrazisă chiar de ea: Popa se laudă că acum Iaşul are intrări guvernamentale mult mai bune decât înainte, dar dacă e aşa atunci de ce nu reuşeşte să aducă vreun ban? Explicaţia că nu ar exista bani nu stă în picioare din moment ce şefii PDL Neamţ, Suceava, Bacău ş.a. atrag şi-n vremuri de criză importante alocaţii bugetare. Recent Popa a fluturat 20 de miliarde pentru Filarmonică, ceea ce e oricum doar o pişcătură faţă de necesar. Mai mulţi bani a scos primarul Paşcaniului, iar el e în opoziţie, nu la putere.

Resurse extrabugetare atrase la Iaşi
La acest capitol Mihaela Popa chiar ia bătaie la fundul gol: autoproclamată de doi ani “expertă în atragerea de finanţări europene” Mihaela Popa n-a reuşit nici în perioada când era simplu senator, nici când a devenit şef la PDL Iaşi, să obţină măcar un acord de principiu pe o finanţare serioasă. Dan Cârlan, aşa nespecialist cum este el, a reuşit atragerea a aproape 40 de milioane de euro către comune pe programe de mediu, plus demararea deocamdată fantasmagoricului proiect de amenajare a Bahluiului, un proiect de aproape 160 milioane euro.
Că cei mai mulţi bani aduşi de Cârlan au fost topiţi de gaşca şi de camarila lui e altă discuţie, dar măcar aceste fonduri au venit la Iaşi.

Relaţiile cu mediul de afaceri
Cârlan ştia mai toţi afaceriştii Iaşului, fie ei mari sau mici, discuta foarte des cu oameni ce au construit afaceri simbol ale Iaşului şi le reprezenta interesele la Bucureşti. Deseori a bătut holurile ministerelor pentru firmele locale, fapt oarecum anormal din moment ce era doar senator, dar fapt sănătos pentru economia locală. Popa n-a făcut niciodată aşa ceva pentur simplul fapt că ea nu are relaţii de nici un fel cu mediul de afaceri, fapt extrem de grav. Pur şi simplu afaceriştii locali sunt pentur ea o nebuloasă aşa că aceştia nu au acum la cine să apeleze pentru intervenţii la Bucureşti ori aiurea. Unii lucrează cu Movilă, alţii cu Spinu ori Nicu Păduraru, dar nimeni nu poate uza de relaţiile politice ale Mihaelei şi de poziţia ei de şefă de filială.
O dovadă despre cum înţelege Mihaela Popa să interacţioneze cu mediul de afaceri. La un moment dat cineva din staff-ul ei întreabă candid: “cine e Mardarasevici? Ce face ăsta?”. Popa însăşi recunoştea într-un anumit context că nu are habar care sunt cei mai mari angajatori privaţi ai judeţului, cine exportă cel mai mult din judeţ ori ce probleme are mediul de afaceri local. Atunci cum poţi pretinde că aperi interesele economice ale judeţului?
Cel puţin din acest punct de vedere, Iaşul a ajuns în prăpastie, comparaţia cu perioada când Fenechiu era jupânul judeţului nici măcar neputând fi făcută.

Dorinţa de putere omoară tot în jur
Un moment foarte important, care a arătat ce o interesează de fapt pe Mihaela Popa, e intrarea în partid a lui Nani şi Butucă. Cei doi negociaseră deja intrarea de 3 luni, dar la spartul târgului a aflat şi Popa. Formal, ea s-a alăturat celor doi, mai ales că Bucureştiul decisese deja preluarea filialei de către Ioan Nani. Tabăra Cârlan a aflat de iminenta schimbare şi a negociat ca viitorul şef să fie Butucă. Simţind că poziţia lui Nani nu e chiar atât de solidă la Bucureşti, a făcut public, prin intermediari, că acesta ar urma să fie numit şef la PDL Iaşi, instigându-i concomitent pe talibanii lui Oprea să facă tărăboi. Circul orchestrat abil de Popa a dus, în final, la numirea ei ca şef de filială. Imediat Nani şi Butucă au fost traşi pe linie moartă pe motiv că “vor să cumpere partidul”. Deci în loc să se folosească de dorinţa celor doi de a muta munţii din loc revigorând economic filiala, Popa a preferat să-i izoleze pentru a nu i se periclita ei scaunul de şefă.
Din acest punct de vedere Cârlan nu e însă mai breaz. Nici cât a fost el şef nu a fost loc pentru reprezentanţi ai mediului de afaceri să intre în partid şi să aducă un suflu nou. Ca şi Popa, Cârlan s-a agăţat cu dinţii de scaun şi a pârjolit totul în jur.

Relaţiile politice
Popa e mult mai bine văzută la Bucureşti decât a fost vreodată Dan Cârlan. E prietenă bună cu Vasile Blaga, cu Elena Udrea, mai nou se trage de şireturi cu Roberta Anastase şi Gheorghe Falcă (Arad). Cârlan abia-abia reuşise să se apropie de Boc iar, mai nou, să se lipească uşurel de Flutur. Ce a câştigat Iaşul din relaţiile Mihaelei Popa? deocamdată nimic. Ce a câştigat de pe urma pilelor politice ale lui Cârlan? Iarăşi nimic.
Spre comparaţie, Fenechiu, Solcanu şi chiar Nichita erau capabili să rezolve probleme ale Iaşului doar prin telefoane date la pilele politice.

Bube personale mari
Dacă se compară problemele personale de imagine ale lui Cârlan şi cele ale Mihaelei Popa vedem că nu e mare diferenţă: Cârlan era perceput ca un perdant perpetuu iar mai nou captiv unei camarile, avea mogulii lui de care nu putea scăpa. Popa n-are moguli dar e mai baron decât Cârlan: a intrat în PDL cu un apartament în Nicolina şi o maşină mică iar acum are 3 case, 3 maşini şi 200.000 de lei în cont deşi nu a făcut afaceri la vedere. Bonus, şi-a numit soţul într-o funcţie de conducere la stat taman într-o perioadă când se fac disponibilizări, iar fiul său, proaspăt absolvent, s-a şi lipit de o funcţie la Bruxelles de 1000 de euro pe lună. De parcă ar trăi în altă lume, Popa susţine senină că ea nu are probleme de imagine.

Cât de mare e afacerea Roşia Montană şi ce mega ţeapă se poate ascunde acolo

Oficial zăcământul de la Roşia Montană se estimează a fi la 10 milioane uncii Aur şi 47,6 milioane uncii argint. La un preţ de 1223 dolari cât era uncia de aur în iunie rezultă o afacere de 15 miliarde dolari, minim.

Asta pe hârtie, pentru că ce e pe teren doar Dumnezeu ştie. Tărăgănarea afacerea aduce însă izbitor cu megaţeapa numită Bre-X. E o firmă de minerit din Canada care în 1997 a susţinut că a găsit un mega depozit de aur în jungla indoneziană. S-a pretins atunci că acolo s-a prăbuşit un vulcan care a generat temperaturi extrem de ridicate ce au topit mineralele şi au produs un zăcămând de 71 milioane uncii aur (deci de 7 ori mai mare decât la Roşia Montană iar cel din România e prezentat deja ca cel mai mare din Europa). Canadienii de la Bre-X au fabricat un an întreg mii de probe false, aşa că acţiunile lor au explodat, crescând cu, atenţie, 100.000%. O parte din fondatori au aşteptat explozia acţiunilor apoi au vândut hârtiile pe sume incredibile. După care au fugit în paradisuri fiscale unde nu operează extrădarea. Când s-a descoperit că de fapt în junglă nu e nici un depozit de aur a izbucnit un scandal monstru, dar băieţii deştepţi o tuliseră deja.

Frumos, nu? Ce-ar fi daăc şi în România s-ar petrece exact acelaşi lucru.