Dacă eram cu Patriciu ce subiect aveam cu Năstase…

        Iunie 2001. Adrian Năstase era de departe cel mai puternic om din România şi avea la picioarele sale toată presa. Nimeni nu mişca în front, aşa că Năstase se aştepta să defileze la congresul de constituire a PSD.

        Atunci eram un simplu reporter la Radio HIT, canal media patronat de Adrian Butucă, dar condus de soţia divorţată a acestuia, o tipă grozav de fricoasă când venea vorba de PSD. Pentru că Hit-ul nu-mi dăduse un microfon mai acătării ci doar un banal reportofon, la momentul declaraţiilor de presă am trecut de bariera camerelor tv şi m-am apropiat la 1 m de Năstase. Marele politician s-a încruntat brusc şi a făcut un semn gărzilor sale. Operatorii TV au ţipat la mine să stau jos să-l poată lua în cadre cât mai bune pe Năstase. Pe mine nu mă interesa să apar în imagini ci să prind cât mai curat declaraţiile lui Bombonel şi să pot pune întrebări, aşa că m-am lăsat în jos dar am ridicat reportofonul în aşa fel încât să se vadă foarte clar Radio HIT.

       Marele politician Năstase s-a uitat iar crunt la mine cerându-mi din gesturi să las mâna jos. Pentru că am refuzat mi-a împins mâna în jos. M-am enervat şi am ridicat iar reportofonul, moment în care Adrian Năstase şi-a pierdut cumpătul şi pur şi simplu m-a lovit cu pumnul peste braţ.

       Momentul a fost înregistrat de toate camerele tv aflate acolo (erau măcar 10) dar nimeni nu a zis nici pâs.

       M-am enervat şi mai tare şi am ridicat iar braţul, fapt ce l-a făcut pe Năstase să se întoarcă spre bodyguardul său şef, Felix Drăghici, fost la PRO TV. Ăsta m-a ameninţat clar din priviri dar nimeni din media n-a reacţionat. Năstase a făcut apoi declaraţiile banale despre victoria social-democraţiei, dar mie îmi stătea deja mintea în altă parte. În momentul în care şeful PSD a încheiat discursul lemnos, m-am lipit instataneu de câţiva PSD-işti de la Iaşi. Felix Drăghici şi alţi gealaţi m-au urmărit de aproape până la ieşirea din clădire.

      Nu credeţi că în vreo arhivă tv se mai găsesc acele imagini. Ca să arătăm lumii cât de civilizat se comportă liderii PSD.

Banc “spontan” la liberali şi telefonul lui Fene

        Mai mult politician de Bucureşti decât de Iaşi, Relu Fenechiu şi-a făcut pomană vineri cu o întâlnire cu presa. A glumit în stilu-i deja obişnuit, a povestit cum se bate el în linia 1 cu Hrebenciuc şi alţi grei, a relatat cum e cu sondajele manipulatorii iar apoi, ca să mai destindă atmosfera, scapă, aparent spontan, un banc: “Băsescu îl chemă la el pe Pogea şi-i zice. «Din iarbă verde, de unde-oi şti, scoţi rapid două miliarde de euro şi le bagi în şcoli». «Dar n-am bani neam, şefule, că e criză. Ş-apoi în puşcării să bag banii când avem atâtra priorităţi. Uite, şcolile». Iar Băse răspunde: «Băi, tu crezi că de aici eu mă duc la şcoală?»

      Ştiam că Fene îşi calculează foarte bine glumele aşa că n-am crezut deloc în spontaneitatea acelui moment. Şi confirmarea a venit seara, după confruntarea prezidenţiabililor. Aflat în studioul Antenei 3 pentur a comenta meciul Băe-Antonescu-Geoană, “prietenul” lui Fene, Ludovic Orban, a vrut să mai destindă şi el atmosfera cu un banc. Evident, acelaşi cu cel spus de Fene.

      Asta ca să fie limpede cât de mult trebuie să credeţi în coincidenţe în politică.

 

2. O chestie interesantă: Fenechiu şi-a tras telefon nou şi nu ştie sau nu poate să-l dea pe “silent”. Aşa că pe tot parcursul conferinţei de presă a sunat telefonul în draci, cred că au fost cel puţin 25 de apeluri în nici 40 de minute. Iniţial am bănuit că special şi-a aranjat telefonul şi apelurile ca să se dea important, dar mobilul avea funcţia care permite să auzi cine sună (asta dacă ai numărul salvat în memorie). Şi cele mai multe apeluri erau de la persoane diferite. Ceea ce dovedeşte că în ciuda gargarei şi a grandomaniei sale, şeful PNL rămâne totul un nod important de comunicare în PNL.

Explicaţii pentru liberali şi portocalii

         E campanie şi orice poziţionare publică e bănuită imediat de scenarii şi comploturi. Două exemple.

         Sâmbătă seară primesc informaţia că liberalul pretenedent la Preşedinţie, Crin Antonescu, e ajutat de Poliţie să ajungă mai repede de la Iaşi la Paşcani, într-o acţiune electorală. Antonescu nu are voie, conform legii, să aibă antemergător, fapt confirmat inclusiv de liberali. Dau telefoane la Poliţie, mi se confirmă neoficial asta, iar oficial se scaldă un răspuns. În cele din urmă şeful de la Rutieră se hotărăşte că oficial “e legal”. Dau telefoane unor avocaţi pe care-i cunosc, şi toţi îmi spun că e ilegal ce a făcut Antonescu. Sun la PSD şi la PDL iar de aici se flutură tot ilegalismul. Iar apoi prezint povestea, cu menţiunea că nu am povestit măgăria pe care mi-a făcut-o un liberal în care am crezut o vreme. Iar tânărul Marius Dangă, un june liberal pe al cărui bun simţ contam de mult, mă acuză că am scris cu “venin”. Marius, dacă în locul lui Antonescu era Geoană sau Băsescu, cu o altă încălcare a legii pentru că ei au voie la antemergător, aşa-i că era subiect şi ai fi vrut să citeşti? Dacă ei se purtau cu mine cum s-a purtat ştii tu cine aşa-i că ai fi vrut să-l “dau în gât”? Şi mă acuzi pe mine de “venin”?

          A doua zi, duminică, aceeaşi reţetă, numai că de data asta cu PDL-iştii. Face Cârlan o ciulama de conferinţă de presă, nici un jurnalist nu înţelege nimic, nimeni nu vrea să pună întrebări, deschid eu gura, apoi îmi exprim enervarea, iar seara mă trezesc cu un comentariu în care un PDL-ist anonim mă acuză de inconsecvenţă şi manipulare. Măi băieţi, dacă era să fiu rău, aminteam cum perorează PDL-istul Gabi Surdu “hai să ni-i apropiem pe ruşi”, cum diverşi PDL-işti ieşeni tot merg în spaţiul exsovietic şi se pupă cu indivizi dubioşi apoi tac mâlc la întoarcerea  în România, cum Dan Cârlan a acceptat toate manevrele lui Nichita şi nu a zis nimic despre fondurile venite spre zona portocalie locală dinspre Est, iar acum face pe eroul pentru că i s-a spus de la Bucureşti să toace şi el un subiect deja fumat. Aşa mai fi spus şi altele, dar am ales doar să sancţioneze tirada vadimistă, neargumentată şi inutilă a şefului PDL. Iar agitatorii de serviciu sar imediat.

          Dar e campanie. După prezidenţiale aceşti oameni nu vor mai fi atât d eîncrâncenaţi şi vor putea vedea că o critică nu e musai un atac, iar în loc de dat cu parul se poate accepta că şi celălalt are dreptate.

La PDL se pariază pe capetele lui Fene şi Gigi

         Un important membru PDL Iaşi mă sună să mă întrebe ce puls am faţă de alegeri. Îi zic cinstit că mi-e greaţă şi încerc să mă ţin deoparte, aşa că omul, pentru a mă face mai atent, îmi scapă o chestie mişto: la PDL Iaşi se pariază câţi şefi actuali de filială scapă dacă Băse rămâne preşedinte. Iniţial am crezut că era vorba de şefi de filiale PDL din ţară, dar omul meu mă lămureşte: nu, şefi de filiale din Iaşi.

        Potrivit unora din portocalii locali, sigur cade Cârlan, indiferent dacă Băse pierde sau câştigă. Dacă e varianta a doua se spune că sigur ori Fenechiu, ori Nichita, ori amândoi vor avea mari, mari necazuri.

        E drept, astfel de mesaje războinice apar întotdeauna pe fond de final de campanie, când spiritele se încing la maxim. Numai că PDL-istul care-mi vorbea era calm, deloc pătimaş. Şi-mi zicea că nu e vorba de dosare penale ci pur şi simplu de reaşezări politice la Bucureşti.

        Şi dacă ţinem cont de mesajele lui Fenechiu – “dacă Băsescu iese iar preşedinte eu voi face un pas în spate în politică” – şi Nichita – “da, acum luptăm pentur libertate, nu pentru ieşirea din criză”- , parcă scenariile şi pariurile PDL nu mai par atât de absurde.

Capitalismul doare, politica jeluieşte

        Şefa locală a unei firme naţionale cu o cifră de afaceri de peste 200 milioane euro a fost concediată. Pentru că are un copil mic şi un soţ aflat deja în şomaj nu a stat să facă mofturi şi a aceptat primul job oferit, adică reprezentant de vânzări la o altă firmă naţională. Iar în fişa de serviciu scrie şi împărţirea de materiale publicitare, aşa că marea şefă cu salariu de peste mia de euro, maşină, laptop şi mobil de serviciu, a ieşit acum în stradă să împartă baloane pentru noul angajator.

       Episodul ăsta dramatic aminteşte de bancherii sau speculatorii de pe brusa americană ajunşi vânzători de hot-dog. Doamne, câţi şefi d ela stat ar merita cu vârf şi îndesat să ajungă şi ei în situaţia asta. Să fie obligaţi să coboare de pe soclu nu pentur că e criză ci pur şi simplu pentru că sunt incompetenţi. Numai că multe asemenea nulităţi profesionale au platoşă politică.

       Îmi spunea recent un membru important al PDL Iaşi că simte vânt de schimbare în filială şi ar vrea să atragă acolo prieteni bine cotaţi profesional – avocaţi, medici, profesori – ca să dea o altă faţă organizaţiei. Numai că demersul său a fost respins din start de o prietenă cu argumentul ”să vin la voi să-mi fie şefă la organizaţia de femei o asistentă medicală ajunsă mare şefă la şomaj doar pentru că s-a dat bine pe lângă unul ca Dan Cârlan? Nu, mulţumesc”. E un caz care în mod cert se repetă şi la PNL şi la PSD.