Ce alege PF Daniel între “banu-i ochiul dracului” şi “fa-te frate cu dracul până treci puntea”

        Semnalam deunazi ca ziarul Patriarhiei publică un anunţ ce propovăduieşte iertarea păcatelor contracost. Credeam că Biserica va realiza penibilul situaţiei şi va renunţa la anunţ. De unde…

        Deşi învaţă de mititei că “banu-i ochiul dracului”, popii noştri una spun şi alta fac. Ziarul Lumina continuă să fluture anunţul conform căruia însuşi PF Daniel oferă binecuvântări anticipate celor ce dau bani pentur nu ştiu ce schituri de la Ierusalim. Măcar dacă ar fi fost vorba de biserici din ţară, să încurajezi turismul, fie el şi ecumenic, intern.

         Concluzia e clară: BOR s-a aliat cu dracul de dragul arginţilor. Ce explicaţie o fi având filozoful Gigi Berbecali?

Banul face legea la Ziarul de Iasi

       La începutul anului 2008 Gheorghe Nichita turba în şedinţele PSD Iaşi la adresa Ziarului de Iaşi: “e arondat lui Oprea, mulţi dintre angajaţii Ziarului sunt şi la Universitate” pretindea Nichita.

       Peste 5 luni, la alegerile locale “portocaliul” Ziar de Iaşi făcea un gest şoc: pentru un munte de bani de la Nichita se lepăda scandalos de Oprea şi distribuia murdarele caricaturi prin care candidatul PDL era calomniat de PSD.

       Roata se întoarce iar cel care a contribuit atunci decisiv pentru achitarea către Ziarul de Iaşi a unui maldăr de bani – Doru Tompea – simte şi el recunoştinţa Ziarului de Iaşi. Aflat acum la un pas de a prelua definitiv UPA, Tompea se vede atacat de Ziarul de Iaşi la comanda generoasă a lui Niculescu. Ieri atât ediţia print cât şi cea on-line a Ziarului anunţa că Niculescu l-a “revocat” din funcţie pe Tompea. Azi, 25 august, Ziarul de Iaşi continuă şi-l califică pe Tompea drept “derbedeu” făcut şef la UPA exclusiv pe criterii politice.

       Sunt convins că Tompea regretă acum munţii d ebani împăinşi în ultimii ani către Ziarul de Iaşi. Dar pun pariu cu oricine că imediat ce va deveni şef pe toată UPA va uita afrontul şi va pompa iar bani către cotidianul ce-l atacă acum.

E foame mare la Ghiocel în şatră

       De o săptămână tinerei în jur de 18 ani fac planton la Fundaţie în încercarea de a vinde (nu da gratuit, ci de a vinde) exemplare din Bună Ziua Iaşi. La început, crezând că e vorba de acţiuni de promovare, unii şoferi deschideau geamul, dar când auzeau că e contracost îi lăsau pe copilaşi cu ochii în soare.

       Azi dimineaţă (sâmbătă) am făcut un experiment. Erau la rând la semafor vreo 12 maşini şi nici un şofer nu a vrut să îi dea lui Ghiocel 1 leu pentru Zoaia sa. Am deschis geamul şi am fluturat bancnota de 1 leu. Imediat 2 copilaşi au venit în sprint nebun să-mi vândă Zoaia. “Ce fugiţi aşa, chiar nu se vinde nimic?”, am întrebat eu sub formă de glumă. Amândoi tinereii au zâmbit stingher. A urmat un zâmbet şi mai jenat când i-am întrebat cu cât sunt plătiţi să danseze printre maşini în trafic şi să vândă panarama lui Ghiocel. De carte de muncă evident că nu se mai pune problema, doar se ştie ce respect are pentru lege bulibaşa presei locale.

       Concluzia e clară: dacă a ajuns să forţeze copilaşi să vândă câte 1-2 exemplare prin intersecţii e clar cât de căutat e BZI-ul lui Ghiocel. E şi normal dacă ţinem cont de ce nivel telectual şi ce frustraţi a cultivat bulibaşa.

Biserica Ortodoxă vinde indulgenţe

Un anunţ sec din ziarul Patriahiei semnat de ÎNSUŞI capul Bisericii Ortodoxe: ”Vă rugăm să sprijiniţi financiar aşezămintele româneşti de la Ierusalim şi Ierihon… Cu mulţumiri anticipate şi binecuvântări, PF Daniel”.

Deci oricine dă bani e binecuvântat de Patriarh, iar cine nu, nu.  Mai altfel spus, poţi să fii cel mai mare tâlhar că tot eşti binecuvântat dacă scapi nişte firfirei către Biserică, în timp ce un adevărat credincios, dar fără resurse financiare, nu e binecuvântat.

Bravo. Acum 500 de ani catolicii vindeau indulgenţe în mod oficial şi s-a lăsat cu scandal. La noi cine are curajul să-l conteste pe PF Daniel?

Secretele unui banal articol

     Ziarul Financiar a publicat miercuri 12 aug un articol, aparent banal, despre cum răzbeşte afaceristul ieşean Iulian Dascălu prin criză. Cine lecturează textul vede că Dascălu e sincer şi admite că a avut ceva probleme, doar e criză pentru toţi, dar că le-a depăşit după o ameliorare a valorii chiriilor aşa că încasările sunt beton – 19 milioane euro pe primele 6 luni.
     Articolul mai precizează că mall-urile lui Dascălu fac 540 milioane euro aşa că nu e nici o problemă în a se achita creditele contractate (se vorbeşte de 370 milioane euro dar de fapt ZF greşeşte pentru că Iulius Group a luat pentru mall-uri “doar” 242 milioane euro, diferenţa fiind creditul contractat pentru PALAS dar tras doar parţial). În fine, ideea de bază e că businessul Iulius Mall e sigur.
     Experienţa îmi spune însă că astfel de articole nu apar decât în momente cheie, atunci când cel lăudat e pe cale să dea o lovitură: fie să facă un credit extrem de necesar (cazul unei mari firme de medicamente servită prompt săptămâna trecută de ZF cu un articolo roz bombon) iar articolul cu pricina convinge banca, fie e pe cale să vândă o bucată sau tot business-ul (caz în care iarăşi articolul din cel mai influent cotidian economic naţional e argumentul final). Iar cum Dascălu a avut abilitatea de a cumpăra anii trecuţi importante spaţii publicitare în ZF nu mă îndoiesc deloc de faptul că ziarul l-ar servi cu un articol “de bine” atunci când e nevoie.
     Sincer m-aş bucura pentru Dascălu să iasă odată din belea. E un reprezentant al Iaşului, unul din puţinii afacerişti locali care a răzbit la nivel naţional, fie şi cu sprijinul unei cohorte de generali din serviciile speciale, de aceea e bine pentru Iaşi să iasă la liman.  Chiar dacă vede numai comenzi ale duşmanilor în tot ce scriu despre el, o spun răspicat: Îi doresc să scape de probleme. Mai ales că are multe şi-s grele al naibii.
     Prima: nu înţeleg (şi dacă nu pot eu, un necunoscătopr al afacerilor cu mall-uri cu atât mai puţin vor putea înţelege investitorii cu sute de milioane de euro) cum naiba pot valora 540 de milioane de euro patru mall-uri cu destule bube:  la Iaşi terenul nu e al Iulius Group, la Suceava 35% din acţiuni sunt ale lui Stelian Nistor (aşa am citit de câteva ori în presă şi n-am văzut nici o dezminţire a Iulius Group), la Cluj terenul iarăşi nu e al Iulius-ului. Dacă în 2007, când astfel de afaceri se vindeau ca pâinea caldă, Immoeast n-a vrut să cumpere mall-urile fără terenuri, cum naiba le-o cumpăra cineva acum, în plină criză.
     Doi. Oricine verifică Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare vede că împrumutul luat de Iulius pentru mall-uri este de 242 milioane euro, iar cu tot cu dobânzi se duce în 326.000.000 euro. Bani ce trebuie plătiţi până în august 2013. Păi dacă Iulius încasează acum 19 milioane pe 6 luni, înseamnă că pe 2009 s-ar duce în 38, hai 40 de milioane (deşi abia acum intervin reducerile de chirii). Asta în condiţiile în care din banii ăia trebuie plătite salarii, impozite şi alte cheltuieli. Dar să luăm ca reper încasări de 40 milioane euro pe 2009. Nici dacă s-ar menţine acest ritm de încasări până în 2013 nu s-ar atinge măcar suma împrumutată, darămite dobânzile.
     Trei. Am întrebat o mare agenţie imobiliară din Bucureşlti cum se calculează valoarea unui mall. Mi-au spus că e vorba de un randament, de regulă 7% (exact cât pomeneşte articolul dedicat lui Dascălu) înmulţit cu un coeficient ce era până acum de 15 (adică 15 ani). Numai că acum pe criză, “dacă cineva prinde un coeficient de 12 este mai genial decât Soros”, a spus agenţia consultată de mine.
     Sunt doar câteva observaţii care arată că Dascălu ar putea fi prima mare victimă a crizei la Iaşi. Şi nu i-a copt-o nimeni, deşi a avut adversari supertari. Criza însă l-a dat gata, mai ales că a mizat nebuneşte numai şi numai pe creşterea pieţei imobiliare.

Cehia, tara cu cel mai mare consum de bere per capita, nici nu a auzit de PET. In Romania berea in plastic a ajuns la 50% din vanzari dupa zece ani de la lansare

Berea la PET (ambalaj de plastic), care a revolutionat piata berii din Romania ajungand sa detina o cota de aproape jumatate din consumul national, este de fapt o mare necunoscuta pentru tarile din vestul Europei. Astfel, pentru majoritatea producatorilor europeni, PET-ul nu este altceva decat „un ambalaj care nu mai exista in piata” sau un „segment, atat de mic incat nici macar nu realizam statistici separate”.

Cum se consuma berea in Europa

  • In Romania mai bine de jumatate din consumul de bere este cel pe segmentul PET.
  • Cehii, cei mai mari bautori de bere, nu consuma nici macar 0,1% la PET.
  • Berarii Austriei nici macar nu au date despre vanzarile de bere la PET.
  • Danemarca si Suedia au zis nu categoric berii la plastic si niciun producator nu comercializeaza bere in astfel de ambalaj.

Istoria berii la PET in Romania

  • In Romania, prima bere in ambalaj PET a fost imbuteliata la sfarsitul anului 1998 sub brandul Neumarkt al producatorului Bere Mures
  • Initial, ambalajul utilizat de producatorul din Mures era de doar 1,5 litri
  • Berea la PET a fost gandita pentru Romania ca o propunere mai convenabila pentru consumul casnic
  • In anul 2000, vanzarile de bere in ambalaj PET reprezentau doar 2% din piata locala
  • In urmatorii ani, segmentul berii la PET a crescut intr-un ritm rapid din cauza puterii de cumparare scazute a consumatorilor
  • Filialele multinationalelor, care detin peste 50% din piata berii, au devenit in scurt timp interesate de segmentul berii la PET si au inceput sa lanseze brandurile proprii in acest ambalaj
  • In 2003, atat brandul Bucegi, detinut de Heineken Romania, si Bergenbier, brand din portofoliul InBev Romania, erau produse la PET
  • Ursus Breweries a decis abia in 2005 sa intre pe piata berii in ambalaj PET, cu brandul Ciucas
  • Incep sa fie lansate si beri in amabalaje PET de 0,5 si un litru
  • In 2008, 46,5% din vanzarile anuale de bere au fost realizate in ambalaj PET.
  • (detalii aici)

analiştii inutili şi croitoraşul cel viteaz

       tot felul de indivizi din târg care se dau analişti freacă menta toată ziua pe teme fierbinţi: ce face Băsescu, ce se întâmplă la Cotidianul, cum se mai face de kk Vanghelie si alte teme de-astea. Si intorc si pe-o parte si pe alta astfel de subiecte, dar nu scapă o vorbuliţă despre eroii locali – Nichita, Cârlan, Fenechiu si cei din subordinea lor. Mai ales un astfel de analist e expert în limbi subtile către politicienii locali, ferindu-se ca dracul de tămâie să vadă vreo bubă a marilor politicieni locali. Ca in povestea croitorasului viteaz.